Românii sunt chemați să susțină prin donații cumpărarea de către statul român a lucrării „Cumințenia Pământului”, lucrare realizată de sculptorul Constantin Brâncuși în anul 1907. Aceasta este informația pe care o cunoaște toată lumea. Așa cum se știe, ideea de a apela la donațiile poporului român pentru proiecte culturale, nu este nouă.
Este arhicunoscută campania „Dați un leu pentru Ateneu!”, campanie de succes care a sensibilizat foarte de mulți români. Atât de mulți încât, cu donațiile lor, românii au făcut atunci posibilă construirea Ateneului Român. A fost un succes remarcabil.
Nu știm dacă astăzi campania de donații pentru „Cumințenia Pământului” va avea același succes răsunător, dar cu siguranță această lucrare de geniu a marelui sculptor trebuie să rămână în România și va rămâne în România pentru că aici îi este locul. Faptul că s-a apelat la sensibilitatea românilor pentru achiziționarea unei opere de Artă este un lucru bun. Este foarte probabil ca, în cazul în care nu se va aduna din donații întreaga sumă stipulată în contractul de vânzare-cumpărare, guvernul să completeze suma cu diferența necesară. Ce nu înțeleg însă, este altceva: de ce nu se achită lucrarea din banii furați de infractorii condamnați pentru corupție și pentru delapidare precum și din banii obținuți din valorificare bunurilor confiscate? Prețul acestei opere de artă poate fi acoperit de multe sute de ori din banii furați de către cei pe care îi cunoaștem cu toții, dar pe care nu-i pomenesc pentru a nu murdări această pagină cu numele lor. Ar fi o soluție rapidă care nu implică niciun cost suplimentar.